6 luni si 2 saptamani. De cand existi in viata mea.
3 luni de cand te iubesc ca pe ochii din cap.. in restul de 3, am invatat sa te iubesc. In inima mea, existai dintotdeauna. Doar cine mi’a mai ascultat inima atat de aproape , daca nu tu?
6 luni si ceva de cand sunt mama ta. In primul rand asta inainte de orice.

Inima mea si inimioara ta vor fi mereu legate de un fir lung de iubire.. un fir care se lungeste la nesfarsit, oriunde te’ai afla in lumea asta. Tu m-ai facut sa ies din negreala si tristetea in care am fost. Tu m-ai scos din nesiguranta aia. Tu ai fost cel care mi-a dat speranta ca va fi bine. Tu m-ai iubit din prima zi, din prima clipa, din primul moment in care ai inflorit in mine.

Imi amintesc cum te intindeai in burta mea, cum sughitai.. cum te invarteai in toate partile.  Mi se parea atat de straina senzatia. Nu am stiu atunci sa te caut in inima mea, nu am stiut sa profit de clipele cand erai doar al meu .
 Mi-a fost frica puiule.. cred ca de fapt te iubeam atat de mult, incat sufletul meu s-a blocat numai la gandul ca vreodata el va ramane  fara tine. Mi-am refuzat sa las iubirea sa creasca in inima mea, de teama sa nu sufar..  

Pentru asta nu il voi ierta niciodata pe el. Nu il voi ierta pentru ca mi-a lasat frica in suflet,suierand printre dinti ca mi te va lua pentru totdeauna. Pentru asta nu il voi ierta niciodata.

Acum as vrea sa ma intorc inapoi, in alea primele 3 luni in care nu stiam ce simt  pentru tine.. si sa ma tin in brate. Sa imi spun ca va fi bine si ca tu vei ramane al meu. Ca negrul va trece. Ca vor veni momente frumoase. Ca voi trece peste cuvintele spuse la nervi..
As vrea sa ma tin in brate si sa te cuprind si pe tine. Sa te tin cat mai aproape de inima mea, sa iti miros perisorul, pielicica, urechiusele, sa ma joc cu pulpitele tale , sa te sarut o data, de doua ori.. de o mie si una de ori..

Va fi bine.. va fi bine.