Share a coffee

6 luni si 2 saptamani. De cand existi in viata mea. 3 luni de cand te iubesc ca pe ochii din cap.. in restul de 3, am invatat sa te iubesc. In inima mea, existai dintotdeauna. Doar cine mi’a mai ascultat inima atat de aproape , daca nu tu? 6 luni si ceva de cand sunt mama ta. In primul rand asta inainte de orice. Inima mea si inimioara ta vor fi mereu legate de un fir lung de iubire.. un fir care se lungeste la nesfarsit, oriunde te’ai afla in lumea asta. Tu m-ai facut sa ies din negreala si tristetea in care am fost. Tu m-ai scos din nesiguranta aia. Tu ai fost cel care mi-a dat speranta ca va fi bine. Tu m-ai iubit din prima zi, din prima clipa, din primul moment in care ai inflorit in mine. Imi amintesc cum te intindeai in burta mea, cum sughitai.. cum te invarteai in toate partile.  Mi se parea atat de straina senzatia. Nu am stiu atunci sa te caut in inima mea, nu am stiut sa profit de clipele cand erai doar al meu .  Mi-a fost frica puiule.. cred ca de fapt te iub...

Lupta cu depresia este una din cele mai complicate duse lupte cu mine insami, duse pana acum.  Nu stiu cand a inceput, cum am ajuns in prezent.. Totul a inceput acum un an de zile. Dupa o vacanta de cosmar, dupa 7 zile intr-o locatie absolut de vis, dupa ce am petrecut o saptamana in compania lui, mi-am promis ca nu voi mai petrece o zi din viata mea alaturi de el. O stiam dinainte. Decizia era luata dinainte sa plecam. De ce am mai plecat? Pentru ca imi doream sa merg acolo. Inainte de a planifica orice vacanta, tanjeam sa merg si eu undeva , pe o insula exotica cu iubitul meu. Asa ca dorinta mea s-a implinit. Ajunsi inapoi acasa, dupa un lung drum de cosmar si plin de certuri si lacrimi din partea mea, am decis sfarsitul relatiei. Nu mai puteam . Nu il mai doream langa mine. Eram la limita puterilor, la limita intelegerii. Eram depasita de cuvintele lui, de atitudinea lui, de privirile rautacioase, de amintirea vacantei.. si mai ales de amintirea tuturor certurilor care ...